N-am sa incep sa dezbat problema „romanescului” din aceasta sarbatoare. Da, intr-adevar nu e a noastra, dar raman la parerea ca nu e nimic rau in faptul ca o imprumutam si noi un pic. Vorba aceea, am luat noi altele si mai rele. Deci, nefiind hamburger sa ingrase, sarbatoarea asta ramane un pretext in plus sa faci un cadou simbolic sau doar sa mai spui o data „Te iubesc” celui care o merita. Si ca sa multumim pe toata lumea, nu ne ramane decat sa promitem ca de Dragobete vom face acelasi lucru.

In perioada liceului, pot sa ma laud ca traiam o poveste de dragoste adolescentina ca la carte. Si tot in perioada aceea sufeream si din cauza unei amigdalite ingrozitoare. Care e legatura cu tema noastra, o sa spuneti? Ei bine, din pacate pentru mine atunci, are legatura. Mergand la o consultatie, doctorul mi-a programat o operatie de amigdalita pe 14 februarie. O zi de lucru absolut normala pentru medici, fara nici o semnificatie aparte. Dar eu, firesc am facut imediat legatura in gand: „Ups, 14 februarie - Sfantul Valentin!” Una dintre problemele ce apar in urma unei operatii de amigdalita e ca, pentru cateva zile, nu prea poti sa vorbesti. Iar in ziua operatiei cu atat mai mult. M-am intristat brusc gandindu-ma ca tocmai de Valentine's Day, tocmai de ziua indragostitilor, tocmai de sarbatoarea dragostei si a cuplului, nu o sa-i pot spune „Te iubesc” prietenului, pentru ca intr-un mod cu totul aparte, nu voi avea glas! Aoleu! Tragedie! Groaznic! Daca o sa-mi mearga prost in dragoste tot anul?! Pe de alta parte, nici nu ma puteam duce la doctor sa-i explic „Stiti, as prefera in oricare alta zi, nu pe 14, ca nu o sa mai pot face declaratii de dragoste…” N-aveam nici o sansa, asa ca trebuia sa o iau ca atare. Si uite-ma pe mine in prag de operatie, umbland prin magazine, cautand un carnetel, eventual cu coperti cu inimioare – ca sa fie mai sugestiv - in care pe data de 14 februarie sa-i pot SCRIE macar „Te iubesc” prietenului. Poate „blestemul” Sfantului Valentin nu se va napusti in totalitate asupra mea si voi mai iubi macar de 50% si anul asta. Am cumparat carnetelul, mi-au scos amigdalele si am SCRIS declaratia. Oficial, imi indeplinisem toate indatoririle ce-i revin unui indragostit la, o asa sarbatoare.

Sigur ca, amintindu-mi acum de acea zi si de „marile mele temeri”, ma bufneste rasul. Si, totusi, nu imi pare rau ca am gandit asa, ca m-am agitat atat sa-mi cumpar carnetelul si ca am crezut intr-o superstitie. Pentru ca totul a avut farmec. Se putea foarte bine ca in anul acela, pe data de 14 februarie, sa nu ma fi operat nimeni de amigdalita. Si se putea sa fi aprins doua lumanari, sa fi desfacut o sampanie, sa-i fi facut cadou o inima mare de plus si sa-i fi spus prietenului meu un „Te iubesc” clar si raspicat. Dar, daca s-ar fi intamplat asa, nici n-as mai fi avut ce sa va povestesc. Pentru ca un accident - operatia de amigdalita - a spart cliseele de Valentine's Day. Si un biletel cu un „Te iubesc”, scris intr-o camera de spital, cu usturimi mari in gat, a valorat mai mult. Valentine's Day e o sarbatoare a dragostei. Si dragostea chiar poate fi foarte variata. Daca e sincera, gasesti milioane de feluri in a o exprima. Iar ca sa fii original, nu trebuie sa astepti o operatie de amigdalita.

Daca la inceputul editorialului va rugam sa nu fim originali si sa vorbim si noi despre ce vorbeste toata lumea, despre Valentine's Day, eh, acum la final, va rog ca in aceasta zi, sa fim originali, ca peste ani de zile sa avem de ce ne aminti cu drag… despre dragoste.

Articol semnat de Dana Rogoz