Liniste... Mii de beculete colorate luminau orasul batran. Palatul Culturii, Catedrala Reformata, Curtea Veche, cladirile vechi, dar cochet renovate, se trezeau la viata sub ochii uimiti ai celor doi. Si continua sa ninga peste putinii oameni de pe strada care intrau zgribuliti in micile cafenele sa-si savureze cafeaua de dimineata…

Pensiunea Vasilica  
Bineinteles, condusa de Ion si Maria David! Ei si-au implinit visul unei afaceri proprii, afacere alintata cu numele „Vasilica”. Nu mare, doar cu patru camere si doua bai, pensiunea ii gazduieste pe toti cei care ii trec pragul in odaile spatioase. Si surpriza! Pe dulap, gutui si la oglinda, vita cu struguri cu bob mare si albastru. Cat despre gazde... Maria mai tot timpul gateste in oale largi si cara farfurii si platouri la masa. Iar Ion toarna in pahare horinca cu margele sau vinul vartos, negru si dulce.  

Aventura incepe….
Cu ospete peste ospete. Maria i-a masurat din ochi pe studenti si a luat hotararea ca trebuie sa-i ingrase. Si asta a facut. Ion insa dadea mereu semnalul pentru o noua aventura: Cimitirul Vesel de la Sapanta, manastirea Peri, manastirea Barsana, Valea Izei „Memorialul Durerii” (fosta inchisoare comunista din Sighet), dar mai ales Festivalul Datinilor si Obiceiurilor de la Sighet – festivalul mastilor dracesti.

Apoi, a urmat seara din Ajunul Craciunului, magica si atat de „acasa”, la biserica plina cu oamenii locului imbracati in straiul lor traditional. A venit insa si momentul despartirii de „Vasilica“, in a cincea zi dupa-amiaza, trenul pleaca din Sighet, ducandu-i pe Elmira si Bogdan spre casa, fericiti.