„Am aflat care este gustul succesului si al esecului foarte devreme si am stiut ce vreau. M-a calit la propriu si la figurat. Apa era foarte rece in bazin, profesorii erau extrem de duri si cerintele mari. Ori castigai, ori plecai acasa. Am inteles ca nu exista performanta fara sacrificii.“

CSID: Cati ani aveai cand te-au inscris parintii la inot?
Andreea Esca: 5 ani. Pentru ca la 6 incepeam scoala si trebuia sa dau un test pentru a intra la Liceul sportiv. Eu am fost pana in clasa a VIII-a la Scoala sportiva „Emil Racovita”.

CSID: Ce i-a determinat sa aleaga acest sport pentru tine?
A.E.: Nu stiu ce i-a determinat, dar a fost o alegere buna. Cred ca sperau sa ma mai inalte si sa-mi cultive dragostea pentru sport in general. Mama a facut gimnastica si dansuri si tata rugby.

CSID: Cum a fost prima zi la bazin?
A.E.: Nu-mi aduc aminte de prima zi, dar stiu ca atunci cand mi-au luat colacul si m-au aruncat in bazin am fost terifiata. O tineam pe profesoara de gat si tipam: „Nu, tovarasa, nu ma aruncati, va rog, tovarasa!” Dupa aceea, a urmat o perioada in care ai mei ma duceau la antrenamente mai mult taras decat in picioare pentru ca mi-era frica si nu mai voiam sa merg. A fost extraordinar ca nu s-au lasat impresionati si, pana la urma, am depasit perioada de spaima si am indragit acest sport pe care l-am si practicat la nivel de performanta aproape 10 ani. Foarte multi parinti nu-i mai duc pe cei mici la bazin dupa ce acestia se sperie pentru ca au fost aruncati in apa. Nu e bine. Acesti copii raman toata viata cu frica de apa.

CSID: Cine te-a invatat sa inoti?
A.E.: Am avut mai multi profesori. Dar cel care m-a initiat in sportul de performanta a fost domnul Marusceac. Un om extraordinar, care, din pacate, a plecat in America cand eu eram inca eleva. Pe noi ne cucerise definitiv. Era foare dragut, dar si sever cand era cazul. Iar daca aveam timpi buni, ne dadea cate o ciocolatica la capatul bazinului. Pe vremea aceea, copiii apreciau un patratel de ciocolata cu o pagoda desenata pe ambalaj. Cand a emigrat, ne-a lasat unei antrenoare care urla la noi toata ziua si ne batea cu slapul ud si cu cordonul de la fluier inmuiat in apa. Si, in plus, ura fetele. Daca ar fi avut doar inotatori baieti ar fi fost fericita. Nu am mai continuat multa vreme. De altfel, ma si apucasem serios sa ma pregatesc pentru intrarea la liceu (am dat la Lazar unde era mare concurenta) si nu mai aveam timp de antrenamente.  

Pictorial realizat de COSMIN BUMBUT
Make-up artist: Dana Argesan
Hair stylist: Stephane Barbe, ambasador Subtil
Vestimentatie: Adidas, Intersport
Multumim Tenis Club Pescariu

Continuarea articolului - in numarul din decembrie al revistei Ce se intampla, doctore?