Reuters

Sau il abandona pe juma­ta­te; editorul a scos, pentru acest titlu, doua editii – una pentru adulti, cealalta pentru tineret. Succesul cartii se explica, in mare masura, prin fascinatia pe care o exercita persona­jul ei principal. Christopher, eroul si naratorul cartii, este un baiat de 15 ani care stie “toate tarile lumii si capitalele lor, precum si toate nume­re­le prime pâna la 7.507”. Rezolva mental proble­me complicate de algebra, geometrie si logica. Urma­reste filme do­cumentare, citeste carti, ar vrea sa fie astronaut si are o memorie incredibila.  In ciuda unor asemenea perfor­man­te, insa, Christopher este elev la o scoala speciala si nu va fi niciodata astronaut. Chiar daca in roman nu scrie nicaieri, editorii de  pre­­tutindeni o zic pe coperta: e autist. Incapabil sa priceapa o gluma, sa inteleaga expresiile faciale ale oamenilor sau jocurile de cuvinte, gata sa inceapa sa urle si sa lo­veas­ca daca este atins, Christopher ar fi fost, in scriitura altcuiva, un perso­naj tragic. In cartea lui Mark Haddon, nu e. Aventura lui detectivista – el incearca sa afle cine l-a ucis pe pudelul doamnei Shears – si toate intâmplarile prin care trece (de multe ori, din vina adul­tilor) si problemele ma­tematice pe care le propune cititorilor spre rezol­va­re il fac simpatic si viu. In versiu­nea româneasca semnata de Constantin Dumitru-Palcus, el pas­treaza intact spiritul in care a fost creat. Haddon comenta chiar,  intr-un interviu: “De câte ori stau de vorba cu oameni carora le-a pla­cut car­tea, imi povestesc des­pre vocea lui Christopher si des­pre per­sona­jul si despre starea lui; nimeni nu men­tioneaza intriga cartii”. Dupa fenomenalul succes de pu­­blic si de critica al acestui ro­man, toata lumea astepta de la Haddon... “O intâmplare ciudata 2”. Numai ca el nu a vrut sa scrie o continuare. A profitat de brusca sa prosperitate financiara pentru a-si publica doua vo­lume de versuri urmate, in 2006, de “A Spot of Bother” – roman aparut la noi sub titlul (cam neinspirat) de “Pata cu bucluc”. Saltul de la o carte la alta e mare, cam cât distanta dintre “Micul Print” si scriptul de la “Dallas”. Ceea ce nu inseamna ca “Pata...” ar fi o carte prost scrisa, ori fara umor, ori ca personajele nu ar fi bine construite. E pur si simplu altceva. Haddon abandoneaza nara­tiu­nea la persoana intâi pentru o relatare omniscienta, destul de obositoare, a dramelor prin care trec toti membrii unei familii obisnuite – ceea ce e neobisnuit. In vârsta de 61 de ani si recent pensionat, George Hall observa ca are o pata pe sold. Desi medicul il asigura ca e doar o eczema, ajunge in mod straniu la concluzia ca are cancer si va muri: “Excrescenta de pe fata boschetarului. Asa avea sa arate si George. Peste tot.” Romanul il urmareste alune­când intr-o spirala de fobii si gesturi de­mente. Nu va pot dezvalui punctul culminant, dar va voi spune ca titlul initial al cartii era “Sânge si foarfece”.  Pe urma mai e si Jean, sotia lui, care are o aventura amoroasa cu fostul lui partener de afaceri. Si Jamie, fiul celor doi, un gay care e pe punctul sa-si piarda iubitul, fiindca ii e frica sa se implice afectiv. Cât despre Katie, fiica familiei Hall, ea e divortata si are un copil si trebuie sa se marite cu un barbat foarte cumsecade, dar pe care nu e sigura ca il iubeste. 

Si uite asa, in 468 de pagini
trecem de la George la Jean si de la Katie la Jamie si inapoi la George, ca intr-un serial de orele dupa-a­miezii. Este insasi miza cartii – Mark Haddon a declarat ca a vrut sa scrie un “roman neartistic”, pentru ca era interesat de “oameni obisnuiti care traiesc vieti obis­nuite intr-un loc obisnuit”. Nici rezolvarea fericita a tuturor pro­ble­melor nu il surprinde pe cititor.  Ramâne sa decideti ce preferati. Fiindca, e cl*-ar, daca va place “O intâmplare...” probabil nu va place “Pata cu bucluc” – si viceversa. O intâmplare ciudata cu un câine la miezul noptii, 24,90 lei, 288 de pagini; Pata cu bucluc, 37,90 lei, 468 de pagini. Ambele la Ed. Trei  carte@timeoutbucuresti.ro
“hhjkhjk”

Articol exclusiv online